Articolul 20

  Acum cateva zile vorbeam de faptul ca oamenii care se vaita de timp si de prea multa munca in cele din urma vor vedea ca singura entitate care a stat intre ei si trairea a ceea ce este cu adevarat important pentru ei, in instanta ultima sunt ei (cu vechile convingeri, lipsa cunoasterii despre cine sunt, despre lume, societate, mediu economic etc..)... si atunci este momentul in care incep sa se deschida sa descopere.

Realizeaza ca daca continua sa pastreze aceasta imagine incompleta despre lume o sa se tot speteasca muncind pana cand o sa li se ia, sa li se mai ia sa li se ia observand ca nu dau niciodata cu adevarat inainte. Realizeaza ca deja muncesc mai mult decat au muncit vreodata pe aceeasi suma de bani sau chiar pe mai putini bani.. si ca situatia nu se va schimba daca ei nu schimba ceva... daca nu se dau la o parte din calea misiunii lor personale pentru viata. Incep sa recunoasca ca merituozitatea lor nu a fost niciodata pusa la indoiala ci doar ca a trebuit sa dea drumul esarfei pe care o aveau pusa la ochi pentru a vedea ceea ce este deja disponibil pentru ei. Incep sa recunoasca faptul ca muncitul mai mult NU este neaparat solutia... altfel toti muncitorii lumii ar fi multi-milionari... ci ca adevarata cunoastere, cunoasterea Adevarului si faptele corespunzatoare

Adevarului este SINGURA SOLUTIE si ca lucrurile nu trebuie sa fie grele, ca pot fi transformate in bine si usoare si ca totul este disponibil, daca dau ochelarii omului vechi la o parte pentru a vedea.

Cu drag,

Dorin Todica